Categorized | Timp liber

Și fu, și trecu, ca și cum nu fu…

Posted on 09 May 2018

HRISTOS a Înviat

Și viață veșnică ne-a dat !

     Sub acolada de lumină a acestui adevăr biblic vă invit, frați și surori întru Domnul, prieteni și Prea Cucernici Părinți, să privim nașterea în cer, la adevărata dimensiune spirituală, a celui ce a fost ALEXANDRU MANDA.

         Stâlp de pridvor și de purpură fu viața acestui Om – prieten și frate, vârtos la stat și tare ca granitul.

Cariatida caracterului său de Om Integru și-a construit-o în timp, pe urmele moșilor și strămoșilor, pe care i-a iubit statornic și arzător.

Omul Alexandru Manda a fost brav, precum primul Imperator Dac: BUREBISTA, întemeietor de stat acum aproape 2.000 de ani, și aidoma Voievodului primei noastre uniri: Mihai Viteazul – Restitutor Daciae.  

Născut la Silistra, în zi întâi de aprilie 1939, în Cadrilaterul Dobrogean, parte a României Mari, Al. Manda a respirat aerul tare al Balcicului pe care Regina Maria l-a zămislit și l-a urcat instantaneu, rachetă spre Slava lui Dumnezeu.

A copilărit și a hălăduit pe plaiurile dobrogene, alintat de turmele de mioare ca de îngeri ancestrali, mereu păzitori de duh și de toate cele trebuincioase omului în trecerea lui fulgerătoare prin lume.

A învățat de mic, din copilărie, tainele familiei și vocația de a fi un soț tandru și generos, un tată neprețuit, tocmai bun de pus la rană, un bunic iubitor, darnic și mereu luminos.

Pe gineri i-a biciuit, uneori, cu asprime, știind că le încredințase tezaurul său cel mai de preț, fiicele, severitatea fiind semnul dragostei supreme, după cum aprecia marele violoncelist al lumii: Pablo Casals.

Având, mereu, în vedere că lor, ginerilor, Daniel și Iulian, celor două fiice ale sale: Carmen și Jeni, le va reveni greaua misiune de a duce mai departe investiția de inteligență, energie și capital uman, evident și investiția financiară, în Trustul ALMA.

Distinsei și devotatei sale soții, Doamna Ana, îi vor lipsi plimbările, braț  la braț, prin oazele de verdeață ale Craiovei și pe străzile gâlgâind de istorie.

Îi va lipsi mândrul Stâlp al Casei: zid de cetate și turn de observație, de veghe, ochi ocrotitor în toate cele importante ale familiei.

Din Liceul Militar, adolescentul Al. Manda a deprins rigoarea, disciplina, răspunderea pentru fapta bine întemeiată.

A fost un eminent elev al acestui liceu, cu dascăli atât de severi încât, la examenul de admitere, l-au picat până și pe fiul ministrului Învățământului. Pentru că, pe atunci, se făcea carte, nu glumă !

A câștigat experiență de viață, de ucenic și calfă la Fabrica Partizanul și la Electroputeretitanul din care s-au născut, zeci de ani, toate întreprinderile etalon din Craiova, din Oltenia și o bună parte din acelea din țară.

Însetat de a învăța și a cunoaște, de a se perfecționa necontenit, înzestrat cu o ambiție rarisimă, de fiu de dac și de pandur -, s-a pregătit, cu tenacitate extremă, a dat admitere la Politehnica din București, fiind unul dintre licențiații de faimă ai acesteia, ca inginer ce avusese drept profesori și modelatori personalități de prim rang nu doar în România, ci și în Europa, în lume.

Gratitudinea lui Al. Manda față de profesorii săi a fost probată de numeroasele volume pe care, gratuit, i le-a publicat, în Editura ALMA, Profesorului său acad. Radu P. Voinea, rector al Politehnicii, secretar științific, apoi, două mandate, președinte al Academii Române.

Virtuțile de inginer de excepție, de bun organizator, de conducător cu fler tactic și strategic le-a dovedit Al. Manda, cronologic, la Întreprinderea de Osii și Boghiuri din Balș (unde a fost, la acea vreme, cel mai tânăr inginer șef din România), apoi la Întreprinderea de Utilaj Greu din Craiova (numit director comercial, a avut înțelepciunea de a urma Academia de Comerț Exterior, pentru a face față cu brio riscurilor și provocărilor specifice unei asemenea funcții, în condițiile concurenței acerbe cu firme de profil din Occident și din Japonia.

Fiind un perfecționist absolut, toată viața, și având un orizont cultural vast (mare iubitor de istorie, avizat degustător de literatură și artă), Al. Manda a traversat iadul tranziției din anii 90.

Perioada cea mai grea din viața sa au fost cele șase luni, din 1990, când nu a avut nici un venit, după lovitura de stat din decembrie 1989.

Fiicele erau încă la vârste fragede.

Îi era rușine față de familie, că nu o mai poate ajuta din punct de vedere material. Se simțea un paria, neputincios. Deși era în apogeul maturității sale biologice și profesionale.

Dacă soția sa, Doamna Ana, nu i-ar fi fost mereu aproape – ne mărturisea Al. Manda -, el nu ar fi găsit resursele necesare pentru a depăși cumplitele momente din anul 1990.

A început să facă exact ceea ce știa mai bine: import-export de produse metalurgice. Apoi au venit investiția în fabrica de capace…

În 1991-1992, ne-a ajutat la importarea a trei tiruri de hârtie în rolă pentru ziar (circa 70 de tone), fiind cheia de boltă în cele cinci runde de negocieri dure, cu partenerii din sudul Dunării.

Am importat apoi rotativa ofset cu șase grupuri de imprimare, ce aparținuse Bursei de Mărfuri Paris și colaborarea noastră s-a aprofundat.

În anii 1994-1998, l-am avut vicepreședinte al Consiliului de Administrație de la SC Gutenberg Internațional Craiova.

A deprins, repede și bine, tainele tiparului și ale editării de cărți, din postura de manager inspirat și experimentat.

I-am spus că, dacă vrea ca editura ALMA să rămână în istorie, să acorde atenție maximă cărților cu și despre Marin Sorescu și Constantin Brâncuși. Ceea ce a realizat cu asupra de măsură.

 Celor doi autori, le-a adăugat nume celebre de academicieni și, nu în cele din urmă, pe acelea ale profesorului emerit Nicolae A. Andrei, Ilarie Hinoveanu, George Sorescu, Gabriel Bratu.

Pios și îndurerat omagiu aducem acum și aici, Omului,  Familistului, Profesionistului și Patriotului Al. MANDA.

Sunt convins că l-ați prețuit, l-ați respectat și l-ați iubit. Tocmai de aceea vă rog să urmați îndemnul lui Octavian Paler, în spiritul străbunilor noștri: „Învățați să lăsați pe chipul vostru să înflorească un ZÂMBET. Este darul pe care-l oferiți aproapelui. Este DARUL pe care-l oferiți Universului.” Și lui Dumnezeu, Atotțiitorul, Atotoștiutorul.

Rugați-vă pentru sufletul lui Al. Manda și țineți minte că – după ce, în prima zi și în prima noapte, îngerul de la botez l-a păzit și a stat lângă haina sufletului său: trupul lui Alexandru, de humă; după ce, în a doua zi, sufletul a mers ca gândul și ca fulgerul prin toate locurile prin care a hălăduit Alexandru, la casele, școlile și uzinele sale, la ctitoriile lui din România, dar și din Europa, de pe alte continente, unde a fost trimis cu misiuni economice și comerciale -, țineți minte că, acum, în a treia zi,  îngerului de la botez li se alătură alți șase îngeri, iar împreună cu toți șapte, Alexandru își începe călătoria spre cer, trecând cele 24 de vămi ale văzduhului, ajungând la Dumnezeu.

Acum, la despărțire, să rostim – aidoma arhimandritului Ioan de la Hurezi – Și fu, și trecu, ca și cum nu fu.

Căci viața este fum… Și se duce cât i clipi.

Drum bun, Frate Alexandru !

Drum bune, Prietene Alexandru !

Dumnezeu să te ierte.

Dumnezeu să te odihnească !

 

 

 

                                  DAN LUPESCU

Craiova, 8-9 Mai 2018

 

Arhiva

Activitate

Vizite: 2636443