Categorized | Soarta românilor

Responsabilitate faţă de neam

Posted on 15 March 2017

                                       Responsabilitate faţă de neam

 

 

          Stoica Cristinel Popa este activist ONG şi Preşedintele organizaţiei nonguvernamentale Asociaţia Euroteens din Brăila. A fost bursier şi este absolvent a trei universităţi americane (Stanford University, Harvard University şi Universitatea din Texas în Austin). Cu burse şi alte finanţări, în valoare totală de jumatate de milion de dolari, a urmat programe internaţionale de instruire, cercetare şi voluntariat în 23 de ţări pe 5 continente: Europa, Asia, Africa, America de Nord şi America de Sud. Vorbeşte fluent două limbi străine, a publicat două cărţi academice, iar o a treia este în curs de tipărire. Printre distincţiile pe care le-a primit se numără absolvirea „cu onoruri” a licenţei la Stanford University, alegerea ca „cel mai probabil să fie un viitor preşedinte al ţării sale” de către colegii de la Harvard University şi „Premiul de Excelenţă pentru Studenţii Angajaţi” oferit de către Departamentul de Resurse Umane de la University of Texas. Astăzi este asistent universitar doctorand  la Universitatea „Dunărea de Jos”, din Galați, predă seminarii în diverse științe sociale: istorie, studii europene, geopolitică. Proiectele sale de cercetare în ştiinţe sociale au abordat teme diverse, de la posibila unire a României cu Republica Moldova, la războiul civil din Columbia, la contrabanda nucleară din Europa de Est. L-am intervievat pe Stoica Cristinel Popa pentru Opinia Teleormanului cu privire la situatia actuala din Republica Moldova, iar el ne-a spus urmatoarele:

Până acum s-au făcut diverse analize cu privire la beneficiile unei posibile reunificări a României cu Republica Moldova. De la argumente de ordin economic (un PIB naţional mai mare, o forţă de muncă mai consistentă), la cele de ordin politic (reprezentare mai bună în Parlamentul European datorită unei populaţii mai mari, teritoriu mai extins, reunificarea neamului), la cele de ordin militar (o armată mai numeroasă, consolidarea flancului de Est), diversele beneficii au fost analizate în detaliu.

În schimb, mai puţini analişti au discutat despre preţul pe care îl plătim în fiecare zi pentru că nu ne-am reunificat deja. Pentru a înţelege importanţa reunificării României cu Basarabia la adevărata ei valoare, trebuie să vedem nu doar beneficiile reunificării, ci şi efectele negative pe care le înlătură. Situaţia actuală avantajează Rusia, fiecare zi pierdută reprezentând bani irosiţi de către România. Despre ce discutăm aici? Despre responsabilităţile pe care România deja şi le-a asumat faţă de Basarabia chiar şi în lipsa reunificării politice, dar şi de riscurile pe care situaţia geopolitică actuala a Republicii Moldova le generează şi la care este expusă România. Ele pot fi rezumate după cum urmează:

  1. Responsabilitate financiară, fără control financiar

Republica Moldova este un stat eşuat. S-a scris mult pe tema asta şi nu mai este necesară o insiruire a motivelor. În schimb, trebuie să ne uităm la efecte. Un stat eşuat suferă de insolvabilitate fiscală, este într-o situaţie de faliment sau aproape de faliment. Republica Moldova a fost şi este atât de aproape de marginea prăpastiei încât şi majoritatea organismelor financiare internaţionale fug de ea. Astfel, de la FMI şi până la Banca Mondială, principalele organisme financiare internaţionale la care un stat apelează când are probleme financiare nu pot fi accesate de către Republica Moldova. În acest context, România şi-a asumat responsabilitatea şi a acordat un împrumut de 110 milioane de euro în două tranşe, bani fără de care instituţiile Republicii Moldova ar fi intrat în colaps. Şansele de a recupera împrumutul integral vreodată sunt minime. În plus, situaţii similare este foarte probabil să apară şi pe viitor.

  1. Responsabilitate economică, fără control economic

Pentru o funcţionare normală a economiei, este nevoie şi de multe alte elemente pe lângă bani lichizi. Şi pentru multe dintre acestea, precum electricitate, gaze naturale, petrol etc., România deja îşi calculează în necesarul ei şi teritoriul reprezentat de către Republica Moldova. În plus, sunt în desfaşurare multiple proiecte de racordare ale celor două maluri ale Prutului pentru un transport cât mai eficient al acestor resurse. În schimb, România nu are control asupra modului în care aceste resurse sunt folosite. Aţi putea întreba de ce ne interesează pe noi cum sunt utilizate aceste resurse după ce le vindem. Problema este că aceste resurse au o importantă strategică mult mai mare decât simplul lor cost de vânzare. Astfel, România pierde controlul lor odată ce ele trec graniţa spre Est, ele putând fi folosite în scopuri nu neapărat în beneficiul naţional, susţinând, de exemplu, afaceri ruseşti şi alte interese ale Moscovei în zonă. Dacă nu le-am vinde peste graniţă la Est, aceste resurse ar fi consumate de economia domestică a României, ar putea fi depozitate pentru zile negre sau s-ar duce către aliaţii noştri din UE si NATO, nu către un teritoriu gri ce poate cădea oricând în mâinile inamicului.

 

  1. Responsabilitate militară, fără control militar

Este nu doar subînţeles, dar şi evident faptul că în cazul unui conflict militar în Republica Moldova, România ar fi probabil singurul stat care ar ajuta. La fel cum s-a întamplat şi în timpul Razboiului din Transnistria în 1992, voluntari din România ar participa la un conflict Ruso-Moldovenesc, iar statul român ar suplimenta cu tehnică militară Republica Moldova inclusiv în lipsa unei participări oficiale şi nerecunoscute la conflict. În acelaşi timp însă, România nu are control militar asupra Republicii Moldova. Astfel, nu poate investi în armata din Basarabia într-un mod eficient şi organizat, nu poate antrena soldaţii corespunzator şi nu poate creşte interoperabilitatea dintre batalioanele din Basarabia şi restul Armatei Romane. Exerciţiile militare comune ce sunt în desfaşurare sunt un început bun, dar doar atât, un început.

  1. Responsabilitate socială fără control politic

România şi-a asumat deja şi responsabilitatea faţă de societatea moldovenească. Dacă discutăm despre construcţii de gradiniţe, renovări de şcoli sau donaţii de ambulanţe şi autobuze şcolare, România a investit sume consistente în diverse servicii sociale din Republica Moldova în ultimii ani. La fel ca în celelalte cazuri enumerate aici, aceste invesţii nu au fost compensate cu o creştere echivalentă a controlului politic. În unele cazuri, populaţia nici nu are idee de unde vin aceste investiţii, iar mulţi primari şi politicieni locali pretind că sunt măsuri luate de ei şi plătite cu fonduri moldoveneşti.

  1. Risc nuclear si radioactiv

La Harvard am făcut cercetare pe tema contrabandei nucleare din Europa de Est. Deşi România nu are şi nu a avut vreodată arme nucleare, pericolul nuclear este real pentru ţara noastră. Iar când spun asta, nu mă refer doar la un posibil atac nuclear din partea Federaţiei Ruse, care rămţne improbabil cât timp suntem sub umbrela SUA, ci mai degrabă la posibilitatea unui atac terorist nuclear. Ceea ce se ştie foarte puţin în România, dar este şi insuficient studiat la nivel internaţional, este faptul că după destrămarea URSS cantităţi de sute şi mii de kilograme de material nuclear au „dispărut”. De atunci multe organizaţii criminale din Federaţia Rusă au vândut în nenumarate rânduri cantităţi din acest material nuclear diferitelor grupuri teroriste. Dacă un procent infim din acest material este folosit, ar fi suficient pentru detonarea unei bombe nucleare artizanale. Aceasta nu ar fi la fel de puternică precum cele de la Hiroshima sau Nagasaki, dar ar avea oricum un efect distructiv enorm, cu mult peste orice explozibil convenţional. Şi de ce ne interesează asta pe noi? Pentru ca Republica Moldova a fost şi este una dintre cele mai importante ţări de tranzit pentru materialul nuclear vândut in mod ilegal. Contrabanda şi debandada prezentă în acest teritoriu a permis astfel de activităţi. Autorităţile de la Chişinău au realizat confiscări de material nuclear şi radioactiv în ultimii ani, dar problema este departe de a fi rezolvată. Datorită poziţiei sale ca stat vecin cu un teritoriu pe care nu îl controlează, dar în care au loc astfel de activităţi, România poate fi oricând ţinta a unui atac terorist nuclear. Probabilitatea unui atac de acest gen este relativ mic, dar efectele ar fi catastrofale.

  1. Ce trebuie făcut? Continuarea tuturor programelor, dar condiţionarea lor

Văzută prin perspectiva celor ce am prezentat aici, reunificarea este o necesitate, nu doar un ideal naţional şi un lucru benefic. Evident, procesul reunificării trebuie sa fie unul pur democratic şi paşnic, modelul geman. Dar ce am încercat să argumentez este că paşii în această direcţie trebuie făcuţi într-un ritm mult mai rapid decât până acum deoarece fiecare zi pierdută are un cost semnificativ pentru statul român şi forţează acceptarea unor riscuri ce nu pot fi ignorate la nesfârşit. De acum înainte, România ar trebui să condiţioneze investiţiile şi împrumuturile date Republicii Moldova de paşi efectivi spre reunificare. In mod similar, Uniunea Europeană conditioneaza avantaje economice, fiscale şi de mobilitate acordate Republicii Moldova de implementarea anumitor reforme economice şi politice. Zicala “Multă putere aduce cu sine multă responsabilitate” este cunoscută de toti. Problema este ca în acest caz România şi-a asumat multă responsabilitate faţă de Republica Moldova, dar are foarte puţină putere. Pe termen mediu şi lung modelul actual este o reţetă pentru dezastru, atât pentru statul român cât şi pentru populaţia din Basarabia, aceasta rămânând la cheremul politicienilor iresponsabili de la Chişinău.

 

Arhiva

Activitate

Vizite: 2354597