Categorized | Prima Pagină, Calendar

Cheia de boltă în făurirea României Mari

Posted on 01 December 2017

DAN LUPESCU

Regina-Soldat MARIA

  • Cheia de forță în făurirea României Mari

Prea Bunul Dumnezeu a păstrat – în acest an precursorul Centenarului Marii Uniri a României (țara noastră devenind astfel unul dintre primele cinci state ale Europei, ca suprafață, ca populație, iar ca resurse petrolifere plasându-se pe primul loc, acest punct de vedere, marile puteri continentale la un loc!) -, sa conjuge mai multe momente astrale pentru neamul românesc.

Le menționăm în ordine cronologică, pe cele care vibrează cea mai profundă omenește în sufletele noastre de urmași și continuatori incontestabili ai geto-tracilor (numiți daci, de romani), cu o istorie de opt-nouă ori milănă.

   Înainte de a se preciza aceste date, vă rugăm să vă anunțeți cu atenție prin recursul la judecățile de valoare formulate irefragabil de studenți și istorici de recunoaștere mondială:

  1. Marija Gimbutas (profesor universitar, Los Angeles, California): “România este o a ceea ce am numit Vechea Europă – o entitate culturală cuprinsă între 6.500-3.500 î.H. , axată pe o matrimoniu, teocrată, pașnică, iubitoare și creatoare de artă, precedată de Societatile indo- EUROPENE, patriarhale, de LUPTATORI DIN Epoca bronzului ȘI epoca Fierului. A devenit un deja evident CĂ ACEASTA civilizație EUROPEANĂ precede cu Cateva milenii pe CEA de sumeriană (sn). A Fost o Perioada de Reala ARMONIE, în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii “;
  2. Daniel Ruzzo (arheolog sud-american): “Carpații sunt într-o regiune a lumii în care se află centrul Europei de cele mai vechi culturi cunoscute până în zilele noastre.”;
  3. Barbara Deppert Lippitz (expert AUTORIZAT International): ” Sunteți singura țară În familie Europa sunt o istorie scrisă version propriul ei Aur. Aveti peste 6,000 (SASE MII) de ani de istorie a aurului! Este istoria Voastra si numai cine Nu vrea sa se ocupe de adevărata ei valoare. “;
  4. Alfred Hoffmann (în Istoria Pamantului , 1820):. „Nu VEI nicaieri Gasi o Reclamatia a de Putere mai RAPIDA intelegere, o mai DESCHISA minte, onu spirit mai ager, de mlădierii purtării însoțit, asa cum o la cel DIN afli rumun (.. .) Limba sa este atât de bogată și de armonioasă încât ar potrivi celui mai cult popor de pe Pământ. România nu este buricul Pământului, ci Axa Universului. “;
  5. Universitatea din Cambridge (1922): “În mileniul V înainte de Cristos , spațiul carpatic geografic era singurul locuit din Europa . Spațiul carpatic, getic, valah și reprezentat în antichitate OFFICINA GENTIUM, alimentat cu populație și civilizație India, Persia, Grecia, Italia, Germania, Franța și așa-zisul spațiu slav . VEDELE ( RIG VEDA ), cele mai vechi monumente literare ale umanității, au fost create în centrul Europei “.

Revenind în prezent, trebuie să ne arătăm că, în Ano Domini 2017, se împlinesc:

  1. 125 de ani de la căsătorie, în decembrie 1892, cu domnitorul României: Ferdinand . Precizam ca viitoarea noastra regina Maria sa nascut la Eastwell Park, Kent, Anglia, la 29 octombrie 1875 (cu patru luni inaintea sculptorului Constantin Brâncuși) -, mamă fiindu-i Maria Alexandrova Romanova (mare ducesa a Rusiei, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei), iar el era Edinburgh: Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg;
  2. 100 de ani de la luptele crâncene ale oștirii române pe fronturile din Mărăști, Mărășești, Oituz, din august 1917 , după ce, în anul anterior, 1916, România a pierdut două treimi din teritoriul țării (o sută de mii de kilometri pătrați fiind ocupați de inamic), înregistrând pierderi grele de efective și materiale de război, prin dezastrul de la Turtucaia, spargerea frontului de pe Jiu, înfrângerea în bătălia pentru apărarea Bucureștiului;
  3. 95 de ani de la încoronarea Regelui Ferdinand, la 15 octombrie 1922, în Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba Iulia , adică la opt ani după ce Ferdinand a urcat pe tronul României, la 15 octombrie 1914, după moartea regelui Carol I (care domnise 48 de ani, cu mai mult decât Ștefan cel Mare în Moldova).

Clipa de grație atunci când Maria a devenit regină a României (concomitent cu urcarea pe tronul unui prinț Ferdinand, pe 15 octombrie 1914, după trecerea în eternitate a Regelui Carol I) a fost una extrem de fierbinte, plină de provocări și riscuri greu de imaginat , mai ales retrospectiv, acum, după 103 de ani.

Momentul a fost unul de răscruce, foarte plin de virtuți, negativ, dramatic și amenințări tragice), gâlgâind de periculoase enorme. Parcă mai mult decât niciodată, statul românesc se află în pragul, chiar în punctul de maximă incidență a unei propagândi a purpurii. Primul Război Mondial a izbucnit la 15/28 iulie 1914, iar România și-a declarat neutralitatea, în urma Consiliului de Coroană din 21 iulie / 3 august 1914, după mari semne de întrebare și neliniște, opinteli și gemete ontologice, ca la Facerea Lumii .

Familia dinastică și clasa politică, asemănătoare cu întreaga noastră societate, erau aproape la modul violent, paralel iremediabil.

Unii susțin neutralitatea, pentru moment, apoi intrarea în război de partea Imperiului Britanic, a Franței și Rusiei, adică a unei Alianțe, alianță la care se va alipi Italia și SUA. Vectorul cel mai percutant, de nestăvilit, în susținerea acestei variante, o altoire pe trunchiul clocotind de seve al Antantei, era chiar Regina Maria!

Alții vedeau cea mai bună oportunitate în campurile Puterilor Centrale: Germania și Austro-Ungaria, care urmau să se alăture Turciei și Bulgariei. Prin domnitorul dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen, regelui Ferdinand se simte obligat să se alieze cu patria-mamă, presat continuu și de premierul IC Brătianu, dar și de Barbu Știrbey, marii jolly-jockeri de la Curtea Regală a României.

Intrând în profunzime complexitatea și gravitatea situației, dar și lipsa de orizont, de reglaj și de tonus istoric al unui principal actant -, regina Maria a optat ferm pentru a intra, direct, fără menajamente și forță, în vâltoarea vieții politice.

Din capul locului, sa opus cu îndârjirea intrării României în război, alături de Centrul Puterilor, adică de țara de proveniență a regelui Nando (cum îl alintă), de care era legată prin mina tainei.

Majestatea sa, sotia regelui, avea un punct de vedere total opus aceluia lui Ferdinand I și unora dintre sfetnicii lui, care presau, se ralieze în Germania și Austro-Ungaria.

Cu mult mai lucidă și mai pragmatică, impulsivă permanentă de intuiție irefragabilă a Femeii, purtătoarea germenilor urmașilor, născătoare de fiu, fiică și lumină a viitorului -, regina Maria a pus în prim plan recuperarea istoriei românești aflate sub imperiul Austro-Ungariei și atingerea țintei supreme a tuturor românilor: înfăptuirea idealului unirii cu Patria-Mamă, România.

Bună cunoscătoare a istoriei neamului românesc, nu poate fi exclus ca regina să fi fost strălucită, sufletește, de divina unei primii, fulgerătoarei uniri înfăptuite, la 1601, de Mihai Viteazul – Restitutor Daciae .

Aflată într-o permanentă corespondență cu doi dintre verii ei primari, regelui George al V-lea al Marii Britanii și cu tirul Nicolae al II-lea al Rusiei -, regina Maria urma să convingă, după două ani de neutralitate și refugiu la Iași, pe Ferdinand să accepte intrarea României în război contra patriei vânzării de origine.

Principal În volum din Primul Memorii , Fostul Ministru IG Duca Prim nota atitudinea decisă, neînduplecată un Măriei: „ N-am venit în România ca, 20 de ani dupa, sa renunt la Coroana României! Nu mi-am sacrificat tinerețea și nu m-am ostenit să dau țării ei moștenitori de Coroană, ca să-i văd acum acum rătăcind prin lume ca principi germani în exil! Eu de această țară nu mă despart! Înțeleg aspirațiile ei și le îmbărbătesc. De altfel, unde să mergem? Eu germană nu sunt, la drepturile mele de principesă engleză m-ai obligat să renunțe când m-am măritat, o altă patrie decât România nu sunt. “.

Rolul politic primordial a fost Majestatea sa Maria, în 1914, când țara noastră și-a declarat neutralitatea, dar și în august 1916, când România a intrat în război de partea alianței alese de ea.

Pentru a determina pe Ferdinand să convină Consiliul de la Coroană, la 27 august 1916, și să afirme, spre surprinderea multora din membrii acestui suprem organism, că înclină spre Antanta (sn) -, trebuia ca Regina să câștige alianța premierului Ionel Brătianu , filofrancez, dar și un viitor regel Carol al II-lea, pe atunci inheritor prinț.

Animat de o voință titanică, de temeritate rar întâlnită chiar între bărbați și o energie debordantă, regina Maria a crezut – cu forța de Anteu – în aspirația unirii românilor într-o singură stare, un trudit ca rob – câte 12-14, uneori 16-18 ore, zi de zi, în acțiuni caritabile pe front, în primirea răniților și în spitale de război, în obținerea medicamentelor și a hranei, a materialelor sanitare și a aparatelor medicale -, nesfiindu-se să uzeze de relațiile sale diplomatice și de familie cu monarhia din Rusia, cerând inclusiv ajutor militar în vărul ei, Nicolae al II-lea: ” Trimite-ne ajutorul de care avem nevoie imediat (sn). Ne găsim în fața unor forțe militare mult mai mari decât ne-am așteptat noi în urma promisiunilor care ni s-au făcut.Numai tu ne poți ajuta și trebuie să ne ajuți, Nicky! “- comunică ea, grabnic, în septembrie 1916.

Este evident că printre prioritățile sale se numără organizarea spitalelor de campanie, accelerarea eforturilor de acordare a asistenței sanitare și medico-sanitare și a ofițerilor răniți, nu numai în spatele frontului, ci și aventurând-se, neînfricată, până în primele linii ale armatei de luptă.

Reducerea istorică Ioan Scurtu aprecia, în una din cărțile sale de referință, Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947). Carol I (Ed. Enciclopedică, 2004), care a evidențiat faptul că viitorul regin Maria se bucură de experiența dobândită în cel de-al doilea război balcanic (1913), când – din postura de principesă moștenitoare a tronului – se remarcă prin energia și curajul ei, dar și prin capacitatea organizatorică și calitatea de a alina suferințele oamenilor.

După ce Carol I a permis permisiunea de a se ocupa de tabăra de la Zimnicea, unde erau bolnavi de holera de pe frontul din Bulgaria, areal în care constituia cel mai luminos model de constiință civică și patriotică implicată, principesa nota, atunci, în 1913 : ” De o săptămână trăiesc în mijlocul holului, organizez, improvizez, încurajez, țin lucrurile împreună. Nu credeam niciodată că voi fi capabil de acest lucru și că nu pot suporta așa ceva, dar imensele dificultăți, nevoia permanentă de a da curaj altora ma fac sa lupt Sunt in centrul unei enorme lazaret pentru bolnavii de holera, care depinde in intregime de mine.M -am schimbat Aproape ca sunt un alt om Vreau sa traiesc aici aproape tot timpul Toate ordinele sunt dat de mine.Toate proviziile, medicamentele, paturile sunt distribuite de mine. “(Citat după Alin Ciupală, Bătălia lor: femeile din România în Primul Război Mondial , Editura Polirom, 2017).

Într-un memorialist cuprinzător volum, publicat la Paris, în 1953 (Ed. Flamarion), mărturisirea unui diplomat diplomat , Saint Aullaire Auguste Felix Charles de Beaupoil se exprimă apodictic: ” Regina Maria a îmbrățișat cauza războiului ca alții o religie ” 399).

Spicuind din Volumul Missy Regina României (Ed Humanitas, București, 2010.), De Guy Gauthier, reținem CA: ” . De la inceput, ea se VA implica version organizarea ȘI buna functionare a serviciului de ambulante destinat frontului Va Vizita Zilnic spitalele militare ȘI va organiza coordonarea personală și aplanarea fricțiunilor între diferitele organizații de Crucea Roșie prezente în România (pe lângă cea națională, activând cele din Franța, Marea Britanie și Rusia ).

Contele Saint-Aullaire, ministrul Franței din București, pe care l-am citat și ceva mai sus, avea să sintetizeze despre uriașul travaliu de coordonare a serviciilor sanitare, începând cu sfârșitul lunii noiembrie 1916, când toate instituțiile politice ale țării, împreună cu familia dinastică, se mută la Iași, în refugiu din fața armatei germane: “În fiecare dimineață, regina, în uniformă de infirmieră, însoțită de o doamnă de onoare și de un grup de voluntari de ticăloși, merge la gară pentru a primi pe cei răniți. Regina înfruntă moartea și, ceea ce este fără îndoială cel mai greu, depășește timpul oboselii unei zile de opt ore, ci o zi care se întinde până la noaptea târziu, cu șaisprezece, șaptesprezece sau optzeci de ore de muncă, pe cât de respingător, pe atât de periculoasă, în mijlocul emanațiilor infecte ale cangrenelor. Când este vorba de regină, nu ne referim la curaj. Curajul presupune teamă și energie pentru a învinge. Sentimentul ne-cunoscut pentru o suverană, a cărei îndrăzneală aduce o invulnerabilitate “.

Marea unitate de aspirații, idealuri și fapte, din cumplițiile anilor 1917-1918, dintre familia regală și poporul român, pe care o conducea, a fost descrisă astfel de Regina României, Maria, în Povestea vieții mele , volumul al III-lea (Eminescu, București, 1991): ” Deși rușii ne-au dat un prost exemplu, pentru că mulți dintre ei au devenit bolșevici și își abandonează posturile cu mii (nn dezertau de pe front), soldații noștri – prost hrăniți, armați insuficient, rareori lăudați, veșnic obosiți – au rămas credincioși regelui, de neclintit în mijlocul debandadei foștilor lor aliați. Am trăit printre ei pretutindeni, în spitale, pe front, chiar și în trecere, am văzut înfometați, scheletici, renăscând la viață, devenind ființe sănătoase și puternice. Juraseră să reziste ca un zid, pentru a apăra ultima părticică a pământului românesc, care era încă al nostru “.

Tudor Cireș subliniază (în Jurnalul Național din 26 noiembrie 2012) că una dintre consecințele semnării Armistițiului de la Focșani, la 26 noiembrie 1917, cu Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria …), constituie o diminuare a peremptoriei relațiilor dintre Regina Maria, de o parte, regelui Ferdinand, Ion IC Brătianu și Barbu Știrbey, pe de altă parte, din cauza plasării pe poziții divergente privind poziția și acțiunile viitoare ale statului nostru.

Maria se vede limpede, lucidă și profundă că acest armistițiu este un rău angrenat în care România și-a prins degetele -, în timp ce Știrbey și Brătianu îl apreciază ca pe o manevră diplomatică (joc de ancit, balcanic!) Cu scopul de a câștiga Timp.

Se va dovedi rapid că viziunea reginei este confirmată de Puterile Centrale, care își concentrează eforturile progresive pe “strângerea șurubului” – ceea ce a forțat Guvernul României să semneze, după doar trei luni, un pace separat, umilitor pentru țara noastră.

Una dintre scenele înjositoare are loc pe 27 februarie 1918, când – pe fondul incapacității guvernului de a găsi o soluție viabilă, precum și în climatul extern defavorabil – Ferdinand se confruntă cu cedarea presiunilor inferne, acceptând să primească ministrul Imperiului Austro-Ungar, contele Ottokar Czernin. Pe tuna de satrap și de asasin politic, cu o infumurare sfidătoare, acesta cere suveranului nostru să semneze pacea (cu Puterile Centrale, pe care guvernul o parafase!), Amenințând-o la modul obișnuit, contrar orice uzanțe diplomatice, că în caz contrar, va fi înlocuit cu un alt regat, din casele monarhice ale Austriei sau Germaniei.

Șocat de cele întâmplate, Alexandru Marghiloman avea să consemneze, vădit descumpănit și stupefiat: ” Regele a plâns și a lăsat impresia că ar vrea să facă pace, dar că este încă în mâinile celor ce-l înconjoară ” ( Notă politică 1897-1924 , vol. 3, Institutul de Arte Grafice “Eminescu”, București, 1927).

Copleșiți, debusolați și evident resemnați, membrii guvernului și regelui sunt pe punctul de a începe negocierile pentru un ritm separat (sinucigașă!), Prin care România ar fi auto-exclusă din Antanta și, desigur, ar fi pierdut orice drept de a putea participa ca țară aliată a Marii Britanii și a Franței la conferința de pace, în viranța unei victorii a statelor din Antanta.

Dezlănțuită ca o leoaică în apărarea propriilor pui -, regina Maria a opus cu toată vehemența semnării acestui păcat. Într-o ieșire disperată, fără precedent, ea se confruntă cu Ferdinand, pe Brătieni și pe Știrbey.

Aceste clipe și zile dramatice, pe marginea de cuțit și pe buza prăpastiei necruțătoare, sunt descrise astfel de Hannah Pakula, în vol. II din cartea sa Ultima romantică. Viața reginei Maria a României (Ed. Lider, București, 2003): ” Un urmat o scenă teribilă, în care am spus regelui că își vinde sufletul și onoarea și, odată cu acestea, onoarea familiei și a …) nu pentru că era prost, ci pentru că un om cu un caracter ca al său devine mereu instrumentul celor mai puternici decât el și păcălitul lor. Regele a izbucnit într-o furie cumplită și “dacă ar fi fost un om din popor” cu siguranță că ar fi rănit “- consemnează, ca o stenografă de protocol zero, Hannah Pakula, confesiunea plină de năduf a suveranei.

Dupa ce precizeaza ca regina si-a intensificat asaltul, direcționând-i verbul de foc și pe Ionel Brătianu și Barbu Știrbey, prezenți la scenă: ” Trebuie să vă spun că aceia din jurul tău (…) te-au prins în -o plasă de dezonoare, după ce ți-ai subminat sistematica credință și energie, până când ai devenit doar un instrument lipsit de viață în mâinile lor murdare (…). Pentru că oricum vom muri, mai bine să murim cu capul sus, fără să ne mânjim sufletele (…) punând-ne semnătura pe condamnarea noastră la moarte. “.

Încercând, probabil, să temperare iureșul acestei erupții vulcanice incendiare, Barbu Știrbey a recunoscut că Regina ” judeca absolut corect ” în unele privințe, considerând totuși că era nedreptă față de Rege atunci când a cerut ” să opună rezistență unică, deoarece Majestatea Sa poate reuși dacă nu era susținut de … oameni responsabili. “.

Provocă până la paroxism și în culmea arguției vânzarea cu țintă constructivă, deși cuvintele erau nenăscutive, regina Maria îi dă lui Știrbey, instantaneu, o replică uluitoare, care cade ca un fulger letal: ” În această țară nu există bărbați și îmi este rușine că sunt Regina unor lași! “ .

Coroborând toate aceste detalii, se poate constata limpede că Regina Maria a riscat marșnicia, iar regelui Ferdinand – tronul, pentru unire , așa cum sa evidențiat în solemna sesiune a Academiei Române din 28 noiembrie 2016 și după cum a fost titrată o eclatantă emisiune TVR, din aceeași zi a aceleiași zile.

Sintetizând dezbaterile DIN cadrul ședinței solemne a Academiei Române, realizatorii emisiunii au reținut: ” . Contele Cernin ia cerut regelui Să semneze Pacea de la București, sub – amenințarea ça va pierde tronul . Ferdinand, INSA, Nu Cedat Pacea de la București fusese déjà semnată de Guvern. DACA ar fi Fost ratificată ȘI Rege -, România ar fi Fost împărțită Între Germania, Ungaria ȘI Bulgaria . (sn) . îngrijire Cei iL conving pe Ferdinand Să nu semneze o Regina Maria, cu riscul de a-și pierde căsnicia Datorită acestui gest, România a reușit să reintreze în război, în 1918, și în doar câteva săptămâni, înainte de sfârșitul lui, era în campă câștigătoare.În timpul Conferinței de Pace de la Paris, din 1918, Regina Maria a fost cea care a convinge Marile Puteri – Franța, Marea Britanie, SUA și Italia – să recunoască Unirea Transilvaniei, Bucovinei și Basarabiei cu România. Unii ar fi dorit ca Transilvania să rămână în Ungaria. „.

Guy Gauthier, referindu-se la aceste evenimente, pune punctul pe i , în cartea menționată deja: ” Cu adevărat, în acea clipă a istoriei, Maria a fost singurul bărbat al României.

Urmând consolidarea continuă a relațiilor dintre România și Regatul Unit al Marii Britanii, Regina Maria a demonstrat, cu măsura, că este dotată cu bogate diplomații calitative, că deține, cu siguranță și înalt rafinament, arta și știința negocierilor, dispune de tenacitate, și puterea de convingere în vânzarea pledoariilor sale pentru apărarea intereselor naționale ale României.

A avut ca suprema ideală făurirea statului național unitar român, ceea ce ia în mod concret – în numele și voia Sfântului Duh, în buna rânduială a lui Dumnezeu – o tărie interioară și o forță fizică dăunătoare legendarului Hercule într-o luptă cu îndârjire, din rădăcini, cu partizanii de intrare a României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Italia), susținând, cu sentiment și detentă de felină, alianța cu Antanta, pentru realizarea României Mari.

Inverșunarea și vehemența cu care Regina Maria a cerut regelui Ferdinand să nu ratificeze pacea separată cu Germania și Austro-Ungaria (în primele luni ale anului 1918) au avut un impact atât de dezastruos încât Berlinul și Viena au renunțat la pretenția de a elimina o dunăreană românească.

În pofida faptului că există încă voci care afirmă, cu jumătate de gură, de parcă ar fi înfricoșător să-și spună adevărul adevărat – că Regina Maria (“Regina-soldat”, “Mama răniților”, cum fusese, cu multă gratitudine , numit) constituind cheia de forță a României Mari  , ne-am scutit de toată convingerea și tăria, grație vânzării faptelor, reținute de istorie. Da, recunoașterea României Mari a fost posibilă datorită conexiunilor internaționale ale Reginei Maria, carismei și șarmului ei irezistibil.

Într-o suită de emisiuni pe teme de istorie, de standarde academice (special / campanii-digi24 / triumful-o-națiuni …), se găsesc forțele de forță ale acelor ani de trupă tensionă și zbucium, cu Sabocul lui Damocles deasupra Familia regală, dar și deasupra României, amenințată cu dispariția ca stat (după modelul polonez): ” Un lobby făcut pentru țară în 1919, la Paris, când România cerea Transilvania, Bucovina și tot Banatul, adică respectarea garanțiilor din anul 1916, deși semnase pacea separată cu Germania prin guvernul Marghiloman (tratatul pe care, însă, Ferdinand nu-l ratifica). Când scrisoarea lui Ionel Brătianu către regat vorbise despre răceala și enervarea cu care era tratată, regina este trimisă la Paris (…).Premierul Georges Clemenceau o întâmpină la Elysee cu garda de onoare, președintele Poincare îi conferă Legiunii de Onoare, Academia Franceză o aplaudă, parizienii se întâlnesc cu entuziasm peste tot. „.

Este necesar să se precizeze că seria de vizite în Occident o regină Maria a fost propusă de ministrul Franței la București ca o ultimă încercare de recuperare a bunăvoinței Aliaților – după ce delegația din Paris a părăsit Conferința de pace, conflictul deschis dintre Brătianu (inflexibil) și premierul francez Clemenceau (resentimente față de România, chipurile, pentru că guvernul nostru semnează pacea separată cu Germania și Austro-Ungaria, tratat care, însă, repetam, nu a fost ratificat de rege).

Deranjul seismic al celor patru mari puteri (din cadrul Antantei), care au trecut la o atitudine tentativă faŃă de reprezentanŃii României la conferinŃa din capitala FranŃei, a fost, în realitate, generată de altceva și alte motive pe care aproape toată istoria lor o olesc , fie nu le cunosc.

În primul rînd, toți occidentalii prezenți la aceste negocieri erau agresați de faptul că Brătianu, șeful delegației române, nu era membru al francmasoneriei, el respectând jurisprudența pe care a făcut-o biblia, împreună cu frații săi, în adolescență, în fața tatălui său , poreclit Sfinxul.

Toți oficiali “Celor Patru Mari” erau maeștri de grad 33 și venerabili, începând cu Clemenceau.

Cel de-al doilea motiv, care a umplut paharul, a avut loc, în plin ședință, al lui Ionel Brătianu, care – exasperat la culme și cu nervii plesnindu-i de furie – țâșnise în picioare și țipase la președintele nord-american Woodrow Wilson, aruncându – i în imagine acuză că este un impostor care presează România ca să obțină avantaje pentru compania Standard Oil față de câmpurile petrolifere de pe Valea Prahovei – și, prin urmare, pune în mișcare cererile juste ale României.

La ieșirea intempestivă a lui Brătianu, stupefiant pentru toți cei prezenți, președintele Wilson a avut o descătușare pe măsură, răspunzând unui răzvrătit răzvrătit, dreg de regelui junglei: maiestuosul Leu.

În răstimpul în care regina Maria a plecat de la Paris și a vizitat Marea Britanie, Brătianu revenind în București – Alexandru Vaida a fost primit în loja intelectuală “Ernest Renan”. L-au avansat și i-au adăugat la numele particula Voievod. Devenind, așadar, Alexandru Vaida-Voievod. Rapid, contracronometrul este invitat special la ședința de închidere a Conventului anual al Marelui Orient al Franței, după care – în calitate recunoscută de membru al Marelui Orient – un tratat, în numele României, cu Georges Clemenceau și cu Lloyd George, în loc lui Brătianu.

Și la Londra domnește o atmosferă a familiei – consemnează cronicarii acelei căi de vizite ale reginei Maria, ale cărei opinii se concentrează pe site-ul special / campanii-digi24 / triumful-o-națiuni … Vărul ei, regelui George V, o întâmpină la Gară, IAR Regina Angliei împrumută bijuterii pe de îngrijire Să le poarte la banchetele Mari -., bijuteriile Coroanei României ȘI Tezaurul Țării AFLI luate de Ruși . Întâlnirile cu Lloyd George, Austen Chamberlain ȘI Wiston Churchill se Află version lanț cand, la Intoarcere , regina Maria trece din nou prin Paris, atmosfera de la Conferința de pace a devenit favorabilă României. “.

În această întoarcere la 180 de grade o atitudine și receptivitate a reprezentanților Antantei a contribuit și reacția promptă a autorităților din București față de revoluția bolșevică din Budapesta. Armata română a executat un marș victorios până în Capitala Ungariei, unde a pulverizat pe bolșevici și a reamintit ordinea de drept.

Maharea occidentali ai Europei s-au stropit brusc, ca după un uriaș scoțian unexplu, convingându-se, cvasi-instantaneu, că în această regiune centrală și sud-estă un vechi continent este imperios imperios de o Românie puternică și stabilă. Atunci, ca și acum …

În timpul Conferinței de Pace de la Paris (1919), dar și după încoronare, regina Maria a participat la o diplomație pentru recunoașterea internațională a unui stat român reunit, cu oficiali sau informali cu suveranul englez, cu președintele SUA, Woodrow Wilson, cu președintele Franței sau cu reprezentanți ai marcilor mass-media europene și americane. (https: /ro.wikipedia.org/wiki/Regina Maria …).

Cu privire la întâlnirea cu președintele american Woodrow Wilson, din 10 aprilie (în timpul desfășurării lucrărilor Conferinței de Pace de la Paris), regina noastră a consemnat laconic dar esențial: ” Am vorbit despre speranțele țărilor mai mici, ale căror apărători au fost deosebiți. El a declarat că, în special, țările mici vor beneficia de Liga Națiunilor. “.

Peste mai multe ani, in octombrie-noiembrie 1926, Regina Maria a efectuat un turneu glorios in Canada si SUA (programata timp de 60 de zile), fiind acompaniata de principesa Ileana si de principele Nicolae. Peste tot a fost întâmpinată cu entuziasm incredibil, cordialitate profundă, presa americană rezervând spații copioase evenimentului.

În articol Maria, regina RomâniaEncyclopedia Britanică (vol.10, ediția Litera, Chișinău, 2010, pp. 66-67) relevă aportul însemnat și recunoscut, pe plan național și internațional, al suveranului, mândru de a se îmbrăca, peste tot , în lume, în magnifica românească, la realizarea obiectivelor naționale vitale ale României, în anii turbulenți ai primei lumi și imediat după încheierea ei.

Pe Bună dreptate, în cartea sa Fantomele Balcanilor ( Fantome DIN Balcani – O istorie prin Călătorie , Sf. Martin s Press, New York, 1996), Robert D. Kaplan conchidea: „ Regina Maria, mai mult Decât oricine altcineva (sn), sa bătut pentru asigurarea reîntoarcerii Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei la România, la sfârșitul primului război mondial. Un dormit pe câmpurile de luptă ale celui de-al Doilea Război Balcanic și ale Primului Război Mondial, alături de soldați.Această prințesă britanică a fost redefinită pe sine însuși ca româncă, oferindu-i subiecților o mai bună înțelegere a ceea ce urma să fie România, decât oricare dintre viziunile fasciștilor sau comunistelor autonome care au urmat după ea “.

În vara anului 1938, după ce revine în România, la cererea sa expresă împotriva voinței medicilor, dintr-o clinică din Dresda, caligrafiază un adevărat poem în proză, cutremurător, o fișă de înfrățire față de românii, cu care se identifică.

Testamentul moral la ACEST intitulat Scrisoare adresată Țării ȘI OILULUI POPORULUI : ” Te binecuvântez, IUBITA ROMANIE, bucuriilor ȘI Țara mea durerilor, ai îngrijire frumoasă țară lucru într-o mie Inima ȘI ALE CAREI carari le-am cunoscut Toate. Frumoasa țară pe care am văzut-o în întregime, o cărei fată a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plin de cinste, să stai veșnic săpun între națiuni, să fii cinstit, iubit și priceput. Am crezut că v-am priceput: n-am judecat, sunt iubit … De acum înainte nu vei mai putea trimite nici un semn. Dar, mai presus de toate, amintiți-vă, Poporul meu, că te-am iubit și că te blacuți cu ultimul meu suflare “.

Este o mărturisire ravisantă, pe care experții o citează drept “cea mai tulburătoare declarație de dragoste pe care un conducător o poate face față neamului pe care la condus și din care se desprinde o devoțiune pe care frumosul și inteligentul regin la dus peste moarte, în eternitate: Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plin de cinste, să stai veșnic săpun printre națiuni, să fii cinstit, iubit și priceput! “ .

Apreciată de o personalitate istorică drept o excepție în momentul în care România este periculoasă (cf. www.digi24.ro/triumful-unei-natiuni …), regina Maria a cucerit New York, Londra ȘI cu Parisul angelic chipul SAU ȘI carismatic, cu ținuta simplă, dar fermecătoare, regală, prin inteligență și viziune politică realistă, de mare impact.

Putem afirma că se vede și se simțea, de la o poștă, că era nepoata reginei Victoria și un țar Alexandru al II-lea, virală cu tirul Nicolae al II-lea, regelui George al V-lea al Angliei și cu împăratul Wilhelm al Al II-lea al Germaniei.

Și se poate vedea realitatea că-și însușise, în profunzime, Spiritul Românesc la modul absolut, glandă, armonie și seninitate, omenia, patima și toleranța, iubirea, iertarea și ascultarea Duhului Sfânt – Cumințenia / Împărtășirea Pământului.

Englezoaica de prăjit dinastică străveche – Regina Maria a devenit româncă în cea mai pură formă de vânzare, luminoasă, înfumurată ca nimeni altul românesc, de costumele noastre naționale, oltenești și tradiționale covoare, de eresurile, basmele, colindele și doinele ne ancestrale, care promovează prin inițiative multiple și inspirate, inclusiv prin organizarea de cursuri speciale pentru cultivarea și perpetuarea mestesugurilor și artelor tradiționale ale neamului românesc.

Maica Domnului să o ocrotească, necontenit!

Și noi vom păstra în memorie, mereu vii, și vom perpetua, în veșnicie, chipul serafic, bunătatea și frumusețea pe care nici un alt conducător de neam nu a avut-o vreodată.

Întoarceți-vă generațiile, din poorii mileniului al treilea și cele care vor veni după noi, obligația morală de a aminti, mereu și mereu, portretul magnific și fizic pe care l-am creat reginei Maria jurnalista franceză Berthe Vuilliemen, în anul 1935, în Revue des deux Mondes : ” Ceea ce te striveste mai intai este frumusetea ei: aspectul reginei, statura inalta, albea de lapte a tenului, ovalul chipului, cu trasaturi de clasic puritate, nasul ferm, buzele bine desenate, zâmbetul sincer, , ochii – de un negru intens, strălucite de ochi strălucitori, fruntea înaltă, descoperită, părul de abanos, dar mai ales expresia privirii – în care strălucesc inteligența, electrizantul tensiunii, uneori bucuria … Toate acestea conturează un tot de un magnetism irezistibil .Dar, pe lângă acestea – poate și, într-o oarecare măsură, grație lor, ca și când, instinctiv, ea ar trebui să ceară iertare pentru această superioritate fără voie – cât de fermecată, cu atât mai mult cu privire la oameni, arata tuturor. Aici se vede caracterul, aici intervin calitățile sufletești. . „.

Ce ar mai fi de spus, de scris, de afirmat?

Onor la Comandant!

Veșnică amintire Reginei-Soldat MARIA – Ctitor, Cheie de Boltă și cel mai tare Bărbat de Stat în Geneza României Mari!

Dacă în Brâncuși a fost numit, acum trei sferturi de secol, un al treilea Dumnezeu – după Dumnezeu – Shakespeare și Dumnezeu-Beethoven – noi, în pragul solemnităților dedicate primului Centenar de la făurirea României Mari, putem numi Regina Maria Al Patrulea Dumnezeu.

Doamne, ajută! Doamne, ocrotește-i pe români!

Mulțumire

si

lui Dumnezeu laudă!

DAN LUPESCU

PS: Comentariul de mai sus reprezintă comunicarea pe care am pregătit-o pentru Congresul Spiritualității Românești – Alba Iulia, 28 noiembrie-1 decembrie 2017.

Craiova, 15-27 noiembrie 2017

 

Arhiva

Activitate

Vizite: 2482963