Categorized | Calendar

Botez în apa vie a României celeste

Posted on 02 November 2017

Dan Lupescu despre…

Congresul Spiritualității Românești

Botez în apa vie

a României celeste, panromânismului,

spiritului lui Nicolae Iorga și Adrian Păunescu

            Îți mulțumim, Doamne Dumnezeule, pentru această nouă ediție a Congresului Spiritualității Românești.

Umple-ne trupurile și sufletele – ciubere divine – cu iubire și iertare…

Și dă-ne forța să împlinim voia Sfântului Tău Duh!

            …Sub candela de lumină a acestei rugăciuni, veșnic întremătoare și tămăduitoare, resimt nevoia să vă îndemn a vă primeni lamura ființelor dumneavoastră nobile, frați și surori întru Românie, din patru zări ale planetei.

Bine ați venit Acasă! – vă întâmpină Poetul neamului românesc de secol XX și XXI, Tribunul răstignirilor noastre, prin tunelul de dictaturi nesfârșite: Adrian Păunescu, cel ce a vegheat, cu inspirație și stăpânire de sine, din postura serenisimă de președinte al Congresului nostru, buna rânduială în Curtea Domnească a reuniunii înalților demnitari/ lideri din comunitățile românești de pretutindeni.

Adrian Păunescu, Omul, Profesionistul și Patriotul de o altitudine carpatin-kogaionic-olimpiană, de o bunătate, generozitate și vibrație întru om și omenie mereu vii, aburinde, precum pâinea ruptă imediat în două, după ce abia am scos-o din țestul fierbinte al Istoriei noastre dată în clocot, totdeauna.

Adrian Păunescu – scânteie de aur incandescent, torță în infinire, sferă de lumină – desprins din tâmplele și din inimile de semizei ale lui Mihai Eminescu, Constantin Brâncuși, George Enescu și, desigur, ale lui Nicolae Iorga, Învățătorii Neamului Românesc, arhei  între arheii  venind spre noi, torențial, de la începuturile lumii, pe această vatră de opt-nouă ori milenară, de la Zamolxe și de la Zalmoxe venind, încoace, până în vremurile de purpură, libertate genuină și subtilă înrobire, ale zilelor noastre.

For public de dezbateri rodnice, Agora civică și Instituție Culturală Unică, în spațiul nostru (de prea multe ori al altora și de prea puține ori al nostru) -, Congresul Spiritualității Românești perpetuează, în spirit, dincolo de granița dintre mileniul al doilea și al treilea, inițiativa teribilului istoric Nicolae Iorga, cel ce dăduse viață, acum mai bine de un secol, Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni.

Imediat după atât de bine orchestrata tragedie națională din 1989, intelectualul de amplă deschidere umanistă Victor Crăciun – scriitor și om total de radio, profesor universitar și pasionat cercetător al vieților și operelor lui Eminescu, Brâncuși, Iorga, Blaga, Titulescu, Goga… -, a avut temeritatea de a se avânta pe urmele titaniene ale neîntrecutului istoric de notorietate mondială, cel ce metamorfozase, miraculos, patriarhalul târg al Vălenilor de Munte în Cetatea Soarelui, pilduitoare, a românității și românismului, tipărind reviste și mii de cărți, pe care le direcționa pe ambii versanți ai Carpaților Meridionali, cu impact irezistibil, astfel încât a stârnit pohta minunatului Badea Cârțan nu numai de a căra, pe cărări tainice din munți, cărțile imprimate de savantul Nicolae Iorga – enciclopedie vie, biserică de lemn și catedrală umblătoare a spiritului stră-stră-românesc -, dar și de a pleca, pe picioare/ per pedes, din România până la Roma și înapoi, îmbrăcat în straiele tradiționale ale strămoșilor daci.

O dată ajuns în celebra piață urbanistică din Capitala Italiei, Badea Cârțan a provocat, involuntar, exclamația presei din Peninsulă și din întregul Occident: Iată, a coborât Dacul, de pe Columnă!.

…An de an, în prag de 1 Decembrie, venim aici, venim parcă de două mii de ani, la Alba Iulia-n Cetate, în Capitala Reîntregirii Neamului și sub cupola de Lumină Divină a Catedralei Reginei Maria (cel mai tare Bărbat de Stat, fără de care România Mare nu s-ar fi născut!) și a Regelui Ferdinand, venim cu setea de lumină și cu foamea ancestrală, istorică, de a ne boteza, iar și iar, în havuzul de apă vie, hrănitoare și tămăduitoare, al sufletelor noastre curate – ale celor 444 de personalități ale românismului, de pe Terra, prezente Aici, mistuite de Rugul Aprins al Dorului de Țară-Mumă, Dorul de Acasă, Dorul de dor și Dorul de Dumnezeul nostru, dintotdeauna Unic și Ocrotitor. Dumnezeul românilor de pretutindeni.

Ne încărcăm bateriile – cu energii, vibrații, lumină și iertare numai de Marii Preoți Zamolxieni știute -, revenim în locurile noastre de rezidență, rezistăm, deseori strângând din dinți, scrâșnind câte o binecuvântare ori câte o sudalmă fulgerătoare, grabnic trecătoare, așteptând ca, din nou, pe 28 noiembrie, să revenim în Alba, Dalba Iulia, la izvorul nesecat al românismului.

Vă propun, surori și frați, să mulțumim Proniei Cerești, lui Nicolae Iorga, Adrian Păunescu și istoricului Gheorghe Zbuchea, să-l îmbrățișăm cordial, frățește, pe Victor Crăciun – fără de care nici una dintre edițiile Congresului nostru nu ar fi avut bujia, scânteia și șocul electric de a se urni, de a prinde viață și de a ne înflăcăra în Hora Dacică, Hora întruchipată de Brâncuși, la Târgu Jiu, prin enorma piatră vie, piatra de moară a timpului și de pomenire a eroilor: Masa Tăcerii, înconjurată de salba, de asemenea, vie, în veșnică rotire horală, a celor 12 scaune-clepsidră, sculptate, mângâiate îndelung, finisate – din roca de Bampotoc.

Vă mulțumim, totodată, se înțelege, fiecăruia dintre Domniile Voastre și tuturor laolaltă – pentru eforturile pe care le faceți în locurile de viețuire, pentru tenacitatea de a fi prezenți, an de an, la Alba Iulia și, desigur, pentru credința nestinsă în Steaua României Divine.

Cu Dumnezeu înainte pornim spre viitoarea ediție a Congresului Spiritualității Românești.

…Până la revederea de anul viitor, din 2018,  la ediția Centenarului Marii Uniri, vă propun să rostim, toți, într-un glas: Te rugăm pe Tine, Doamne Dumnezeule, ajută-ne să renaștem material și spiritual. Să renaștem ca națiune liberă și suverană. Trezește, Doamne, în toți românii de pretutindeni, iubirea de țară și de neam. Trimite, Doamne, țării noastre, poporului nostru, nouă și familiilor noastre, toate cele necesare, astfel încât Voia Ta să se facă prin noi și cu noi. Îți mulțumim, Doamne, pentru tot și pentru toate.

Să-i închinăm imn de slavă lui Dumnezeu și să-i mulțumim permanent pentru sprijinul, tainic, pe care ni-l dăruiește ediție de ediție, zi de zi și ceas de ceas.

Încheiem, într-un glas cu Adrian Păunescu: Doamne, ocrotește-i pe români! – rugăciune ultra-concentrată, intrată deja în folclor, mândria și mulțumirea oricărui mare poet al neamului său.

DAN LUPESCU,

Director fondator al Revistei LAMURA (serie nouă)

 

Craiova, 31 octombrie 2018

 

Arhiva

Activitate

Vizite: 2471738